lasă-mă să joc comedia înțelepciunii
lasă-mă să-ți citesc e-mail-urile
lângă cafeaua de dimineață
lasă-mi așteptarea
stare de grație confuză
între pereții acestei clipe
în care am regăsit tăcerea ce sporește cuvintele

nu-mi mai trebuie nimic altceva
e de ajuns nemișcarea gândurilor
prinse într-o incertitudine aproape perfectă

fără să mă întreb
de ce și până când
fără să-mi aduc aminte
că nu vor fi ale mele
mâinile acelui eretic
care te va atinge