Soarele răsarit în odaie

Lumina a rupt perdelele
Exploziv sparge oglinzile
A răsarit soarele-n odaie!
În căldura blănii de oaie
Aștept să-mi sfârșesc zilele
Pe spate, cenușie și sumbră,
De călău îmi apare o umbră
Mă rotesc în sudoarea rece
Spre lumina ce mă petrece
Ce vine revărsare de ape
Potopul meu atât de aproape!
Adorm larvar târziu, delirând
În fetida căldură visând
Nu sunt eu și nici păcate
ÃŽn somnul meu de puritate
Îmi crește de înger aripă
Privesc inocent, fără frică
La sufletul ce se ridică.