Sunt bolnavă de tine.
Tu faci cafea, îți urmăresc mișcările -
de ce nu s-ar desprinde-acum în zbor bucătăria asta,
în urmă să lăsăm televizorul la știri, rufele pe sârmă, mesajele la fel -
când lumii mele îi ajung tu și eu,
chiar numai tu,
o oază perfectă de gheață
în care să mă-ngrop, Ana ta,
într-un anotimp suspendat
neinventat
de Dumnezeu,
s-o văd pe ea plutind,
să știu că-s eu...
In cea mai bună dintre lumile posibile
rămânem tot noi,
tu faci cafea, îți întind sol-nița
si doar uneori ma-ntorc la
the fletcher memorial
home for incurable...