Trei pasi mai la dreapta,
sub "Critica ratiunii pure" de Kant
inelul fin, cu diamant
multifatetat,
ca si tine.

Jumatate de metru mai jos,
lentilele de contact, cele roz,
intre doua straturi friabile,
de sisturi verzi, inubliabile.

Ce le mai cautam amandoi in patru labe
pe covorul moale si tandru,
din sufragerie.
Spuneai ca fara ele ma vezi ca prin fum,
si asa si era,
ca-mi puneai inima pe jar
si uitai cateva zile de ea.

Intre doua straturi de carbuni bruni,
perfect conservate,
tacerile tale. Toate.

Hapciu.
E semn ca m-a tras curentul.
In piept.

Pe undeva prin apropiere trebuie
sa se afle ingropata
si securea razboiului.
Profitand de faptul c-am stranutat,
doar cu cateva randuri mai sus,
am sa ma opresc aici din sapat.