În pauză ies să îmi fac
injecția zilnică de primăvară.
Acest anotimp se pare că e deficitar
în corpul meu,
venele îmi colcăie de ierni și de veri
toamnele mi se depun în rinichi,
dar primăvara e cea care îmi lipsește
cel mai mult.
O înțepătură scurtă, apoi închid ochii,
soarele roșu își întinde razele
într-o pânză de păianjen pe globurile oculare,
dureros de rece acest vânt
ce n-a avut încă timp să nădușească
printre copacii cu scoarța tânără,
dureros de alb acest ghioc de floare,
împrăștiat în iarba nouă
și-n trifoi.
Acum m-am trezit, da,
mă întorc înăuntru, deschid geamul și strig
cântece și păsări.

/19.03.2003/