in camera mea cu pereti rosii,
a patruns o vrabie, ratacita si ea,
si a trait torturata de ideea mortii
pana in ceasul in care a murit.
nu am plans dupa pasarea aceea.

pe podeaua mea nelustruita,
trupul ei mic a ramas zile si nopti,
pana cand, din ce in ce mai mic,
a disparut.

pe tavanul meu de un rosu sangeriu
a ramas o urma stravezie.
nu m-am suparat ca mi se stricase intimitatea
atunci cand am inteles
ca lacrimile pasarilor care vor muri
lasa urme.

eu stau in aceeasi casa mare
din care ocupata e doar camera cu pereti rosii.
acum stau cu ferestrele inchise.