O gură de aer

înecat în mirul tău, iubire,
deja nu mai simt nici iadul
celor mai transparente silabe;
pieptul, de mult și-a înghițit ecoul;
de la spate pulsul mă pălește pe umăr
mai rar, mai rar,... rămâne în urmă,
se moaie -
îmi dau seama că înainte îmi sunt, picioarele...
atunci, am nevoie de o gură de aer,
și-aș vrea o ploaie grea, amară
sub care să mă simt o piatră
și-un vânt meschin să mă scuipe, în față.


17 martie, 2003, Chișinău.