Adună-ți, sfântule, oasele și du-te
Căci în pământul unde vrei să te oprești
Au murit stele de pe cer căzute
Și Carul Mare și-a rupt osiile cerești.

Să nu te uiți, sfântule, înapoi
Și să nu-ți pară rău pentru ce lași în urmă
Că-i blestemat locul acesta spălăcit de ploi
Și răscolit de o durere fără urmă.

Să te întorci, tu, sfânt cu ochi căprui
Când peste bălți mirosul păcii va pluti
Și, înainte să te-oprești, să spui
O rugăciune pentru nuferii ce-or înflori.