Preludiu

Credeam ca sunt frica dintr-un iepure,
cat un banut de argint,
polenul cu care se brodeaza fluturii.
Ma simteam mai ales intr-o intersectie de ape,
in copita cerbului cu care batea ploaia
( veneai in oglinda retrovizoare a taxiurilor galbene,
in cabinele telefonice londoneze, zambeai,
cel mai adesea in trei dimensiuni)

Eram inghesuiti in acelasi vis
intre doua vocale de uimire
niciodata zburand
in cadere libera
sonora.



Nu s-a intamplat nimic.


Postludiu

Imi cresteau maini lungi cand erai in preajma
iti luam ochelarii de pe nas, incet,
(You can leave your hat on)
mergeam la beraria nemteasca, doi orbi,
dupa un metru de bere imi rezamam echilibrul de umarul tau
(ca turnul din Pisa, mereu inspre tine)
ametiti fiind amandoi de ploaie
sifonam sinele de tramvai
rataceam strazile unui oras
cu miros de lavanda.

16 aprilie 2003