a mai murit
o primavara
cu floarea de gutui
inca pe buze
cand imi pusesem in minte
s-o incui
intr-un sarut
al trupului in care
n-ai sa mai ramai
dar cum am mainile obtuze
s-a strecurat
prin sufletul sarac
uitat acum de muze

n-am nici o indoiala
ca fiecarei primaveri
ii este dat
sa moara
intai: pentru ca
nu mai sunt
suficienti gutui
si apoi
eu esuez
de fiecare data
cand vreau sa te pastrez
in inima-mi de ceara
stimata domnisoara
primavara!