m-au ucis...
din tampla mea cea fara nume
veneau femeile s-adune
cheaguri de sange!

le-am intrebat:
de ce? am dreptul meu de mort,
e dreptul meu sa fiu incinerat.

se poate s-ai dreptate,
dar noua, in ziua cand ploua cu litere,
ni s-a spus de sus,
de la oracolul din Delphi al lui Borland
transformat in Octane,
ca in sangele inimii tale,
amestecat cu colt de ochi ne-nchis in borcane,
vom gasi SENTIMENTUL !

SENTIMENTUL ?
cata valoare am eu sub el?
cat de usor va putregai sangele meu
in pieptul vostru ars de ghimpi?

m-au ucis;
cerul mai ploua inca de sageti
si ingerii ma scuipa infinit;
cum s-a putut ca eu
sa devin izvor sangelui meu?

eu nu am iubit niciodata
si nu pot iubi Marea Moarta
in caderea Soarelui cu masini rosii !
stam asa...intins pe iarba,
sec, ucis, si plin de barba!...