prima miscare e facuta din neatentie
de pianistul care aduna firele de nisip
de pe aripile pasarilor

un copil deseneaza pe asfalt un timp
oscilatie
undeva intr-o sfera trecutul sparge limite
orbul scuipa cuvintele ramase printre dinti
fecioarele danseaza in cerc
arareori vreun trecator traverseaza asfaltul

a doua miscare e un fosnet intamplator
al unui curcubeu care incearca din rasputeri
sa-si intinda venele spre cer

alt copil deseneaza pe asfalt un alt timp
la capatul caruia
zidurile imblanzite impletesc intersectii
scufundat intr-o sala lunga de tacere ingerul
isi comanda prin anumite gesturi o respiratie
ai grija pe unde calci imi zice ai grija
ca nu cumva sa trezesti oasele ploii

a treia miscare... ploaia