Suflete vino și ascultă
Cum noaptea-și picură egal
Ca-ntr-un concert de Pavarotti
Penumbra – gândul meu pribeag...

Îi simți beția?

Iar mi-l desface-n șapte linii
Ce s-arcuiesc frenetic, lung
Roți la trăsura mea de humă
În care-alerg să te ajung...

Suflete al meu, e-n noapte o tăcere
De hieroglife care pier
Surpându-și formele-austere
De-atât mister
Că insăși noaptea
A pierit
Haloul său demonic, devorant
Fără hotare fără chip
Lăsându-mi unicul popas
O hieroglifă în zenit...