Am invatat sa-mi inghit tristetile
ca pe-un ceai de anghinare,
Neindulcit.
Am invatat sa cauterizez serile
Sa nu las sa se extinda ranile
Spre zorii zilei.
Am invatat sa-mi mai opresc tobele
sa le fac a bata doar in mine,
Pana cand tamplele
Imi refuza orice culcus.
Am invatat sa pretind ca nu e nimic,
Acolo unde e totul
Si sa pretind ca e totul
Unde e doar nimic.
De fapt am invatat sa rastorn totul
Cu susul in jos,
Pana cand n-am mai recunoscut
Nimic din ce era,
Dar asa, doar asa,
Ocupata fiind sa rastorn totul,
Uitam sa ma gandesc,
La lucrurile nerasturnate.