Adevarat
spun tie
copile nenascut,
focul nemistuit
al ochilor tai
de safir aburind
imi chinuie ochii,
imi inlantuie irisii,
imi impleteste ploapele
ca sa se joace
cu lacrimile mele,
ca sa le rostogoleasca
in Suflet
ca pe niste zaruri
facandu-le sa tasneasca
pe dinauntru.


Si,
cu Adevarat
spun tie
fiul meu nenascut
copile din scrisorile
de dragoste,
te sortesc,
te blestem
ca fluturele nenascut
al spiritului
si gandului tau
sa n-o sa se lase
momit.

Pentru ca sa fim
copile al meu
suflete-ziduri
si amandoi din suflete
sa inaltam
Obeliscuri
ca o oda-ruga
pentru
Harul
Pastorului.

...................
Dar pana atunci
nu-mi mai ramane
decat sa creez
versul nerostit,
cantecul necantat al
IMNULUI
nasterii tale.