Întuneric e atunci când nu-i
Lumină.
E clar, firesc și rațional.
Dar omul, în nemulțumirea sa,
În dorinta sa de necurmat,
A vrut ceva ce nu putea:
A vrut să fie-n întuneric
Și să pretindă că-i luminat.
A vrut să creadă că iubește,
Dar ura îl ținea de mână.
A vrut pace, dar a pornit mereu război.
A vrut să fie înger,
Dar a ajuns un mare drac.
Ciudat mai e și-acest nerecunoscător.
Ciudat și încăpățânat.
Promite multe,
Face puține!
Crede puțin,
Dar vrea multe!
Ce mai!
O adevărată catastrofă ar spune “înțelepții”.
Dar când toți credeau că s-a sfârșit,
A venit în lume, cel ce i-a iubit:
Cristos, adevărata lumină,
Ce le-a redat speranța în adevărata credință.