era o lume în care norii creșteau din pământ răsuceau
versurile întindeau o coardă sau două
deasupra anotimpului nostru
împletind sentimente
după chip și asemănare cu

limita cea mai de sus a iubirii

creșteam o lume în care norii erau neînchipuit
neasemănat de unii lângă alții
într-un cer în care-ți împleteam
cuvinte cu piele suspin

tu habar n-aveai de solstiții pe când
dumnezeu arhiva toate duminicile
astăzi era aceeași și aceeași zi

eu începeam înserarea