Stau amarat langa toamna,
privind spre norul ambiguu
rascolit prin maruntaie…
e rece cu pori alaptat

poposesc langa postul “craciun”
vazand infinitul langa buzele verii
si-ascult surd muzica in trecere
cu semnele vagi ale vietii in nud.

Trec in prilejul de cunoastere moarta,
Cand aripi se frang de-o simpla balustrada,
atingand universul cu-n deget pierdut
te gadil si-ti fac o cometa de ras.