Mai sunt pitici pe creier
Și Albe ca zăpada-n pat
Gurile de canal emană iz de naftalină
Și totu-i pașnic
E pașnic și mirobolant în sat.

Mâna care impinge zidul
Sângerează într-un șervețel mortar
La piață nu mai sunt cireșe,
Nici semințe de dovleac, nici varză
Și nici pic de caviar.

Celularul sună
Pe scena Teatrului Național
Și Radu Beligan
În haine de carnaval îngenunchează
Și-și face cruce
La celular,
Da, la celularul
Din care ies toate și-n care intră toate
bucal.
(Voi aplaudați)

Dinte pentru dinte
Și salivă pentru salivă, iubito.
Dumnezeu ne minte
Nu e nimic în mine și-n tine,
Între mine și tine
IUBITO...

Așa cum lumea se retrage-n Dex
Să-și afle sensul,
Așa scuzați și pe mine c-am să plec;
Voi lăsa neterminată această piesă
De La la la și Tri li li
Scrisă, ca mai toate, cu pixul pe foaie
la lumină de bec.