Si vocile lor ne improspatau mintile,
trecand calare peste o campie innecata in floricele
albastrui, umede,
rasarite peste trupul viteazului
Falistaticus,
care ar fi preferat o viata mai lunga
si un nume mai scurt,
sub cantecul glasurilor innodate,
imi oglindeam privirile in fiecare petala,
urmarind vinisoarele pline de seva,
ochii lor,
ce ne compatimeau trecerea,
noi, tintuiti in trista dimensiune a drumului nostru,
ele, libere,
gata de expansiunea universala,
atingeau picioarele cailor,
si mersul lor in sus imi umplea gura de gustul lor dulce,
pregatit
sa explodeze.

as fi preferat o viata mai lunga si un nume mai scurt