Prin vadul lumii trec adeseori
cu mâneci suflecate până-n zare,...
reflexii albe, reci, de silicon
'mi-îndrumă pașii spre visare...

Din praf de fard statui rasar pe lume,
din ochi ridați curg lacrimimile-amare...
pe umerii albiți de razele perene
se-așează fulgi de nea desprinși din soare...

Pe pajiști reci de-asfalt impersonal
condurul scump trăiește doar o dată,
în van mă așteptați pe bulevard conițe;
în lume am plecat să-mi caut fată...