Ne scurtcircuitam aleator
cu falange mai lungi decât stropii
lipiți oblic
               de cealaltă parte a lumii;

îți era teamă
               de adâncimea peisajelor,
               de casele grăbite, zgomot de fond
le înveleai matern în aburul fin al respirației;

degete translucide
emiteau în braille,
efemer,
ecouri de zâmbete;

în anticamera somnului
sunetele se strecurau tiptil
destinul dormea,
pasager
pe singurul loc
rămas liber.