Pamintul nu-i facut
sa ne raneasca,
Cu nemiscari de lut clocotitor
Iar aripile frinte sa nu creasca
Tinjind dupa himera unui ultim
zbor.

Si cerul nu-i facut
sa amorteasca,
Durerea ranilor din zori,
Nici ochii goi sa mai priveasca
Cirduri pierdute de cocori.

Iar griul nu-i facut
sa rascoleasca,
in radacini odihna celor morti
Dar nesfirsit ne este dat sa ne serveasca,
Infringerea, prin tragere la sorti.