mi s-a ingustat cararea spre mine insumi
si acum mi se cere sa renunt la maini
(nu am voie sa merg altfel decat fata in fata cu
inaintea mea...
profilul e interzis pentru ca usa intelepciunii
nu suporta umerii).
transpiratia imi miroase a teama
inrosita alunecand pe cuburi de sange inghetat
vocile se retrag inapoia mea innodandu-se si deznodandu-se
mereu,
betia ia locul ultimei constiinte
si nimic nu mai are chip de sacrificiu
in alergarea spre o moarte
datatoare de viata,
o sa imi mai retez urechile
atunci cand ultima picatura de sange
ma va ruga sa uit tara de nicaieri;
auzului si vazului au inceput sa le
inverzeasca radacinile