E-atat de-nfrigurata-aceasta noapte
A ochilor ce nu se intalnesc
Incat ma strig cu numele o mie
Si doar ecouri vagi in tampla ma izbesc.

N-am maini, nici sange nu-mi pulseaza-n vine
Sunt mort ca nu traiesc, ci doar exist,
Nu are sens notiunea mea de tine
Si sunt atat de singur si de trist.

Ca pe un tren ce n-o sa vina-n veci
Astept o dimineata pe peron,
Capul mi-l pun pe bratul constiintei reci
Si sper satreaca-o data si acest eon.