Cănd plicitisit plimbându-se prin vesnicii
Un sculptor a cioplit in piatră seacă
Un trup,
Flămând de frumusețe,
Sclipirile din cer le-a implântat
În ochii reci,
Sporind misterul noptilor adanci.

Si timpul se scurgea
Din cupele prea pline de nemărginire
Pe sufletul pustiu.

Îndurător , Maestrul ,
Într-un moment de nebunie,
Sărutul morții i l-a dat,
Cioplindu-i jumătatea
Dintr –o coastă.