Alerg,
cu tine aproape
ma simt aproape de cer,
cu degetele rasfirate printre nori
mangai stelele
si
ar trebui sa fiu multumit.

Ranile lautrice,
impofida timpului,
inca nu s-au vindecat.

Incercand sa-mi perfectionez
modul de exprimare
am aflat:
cea mai dasavarsita limba
e cea in care taci!

Urc muntele singuratatii;
lacrimile, cazandu-mi in palme,
ma ard.
Sunt atat de rece incat,
uneori,
am impresia ca sunt mort.

Cuvintele noastre
inchid in ele atat de multe sentimente
incat, cu usurinta,
le-ai putea numi
morminte.

Ma apropii de amiaza vietii
si ma simt ca cel ce petrece mortii la cer;
(atat de cunoscuta-mi este moartea)
odihna nu are sens la mine.

Pasesc pe tarana inveninata
Si inca nu m-am inveninat.

Ar trebui sa fiu multumit