M-am departat de pamant
intr-o noapte
si mi-am vazut trupul
dormind undeva printre stele.
Ce ciudat sentiment,
ce lume stranie....

Am plecat la poli
sa-mi racoresc cu munti de gheata
durerea stransa
in lupta cu demonii mintii
si mi-am lins ranile
sa pot sa mai indur putin,
dar timpul nu-mi ajuta,
alungandu-ma din vise
la poarta trezviei neinduratoare.

As fi mai mers prin lume,
visand Egiptul,Everestul,Taj Mahalul,
dar,nevoit ca sa renunt la ele,
revin la starea-mi dinainte.

Pastrez pe pleoape
pulbere de stele,
care ma-ncredinteaza ca si-n vise,
poti sa traiesti.