un fel de ciucuri mi-au crescut pe gene,
cu galben frig si-o veche hibernare,
e toamna asta prea hotaratoare
si prea mi-s radacinile perene.

prin frunze bate-un vant care ma doare
aducator aminte de negrele-mi pacate,
ma las prin picuri sa plutesc pe spate
spre-a toamnelor uscata inchisoare.

cararile miros a despartire
si a intunecare peste corabii arse,
chiar matematica e-un plus de farse
prescrisa pentru spaima si orbire.

primeste-ma, iubito, secunda-n al tau mers,
saruta-mi trecerea si ploaia, anotimpul,
fa-ma prezent si simplu varsa-mi chipul
prin cestile de ceai din univers...