Eu, cu puterile mele,
Am rotunjit deplin
Grăuntele tău de iubire.
Sfertul de tandrețe primit
L-am împlinit, adăpându-l
Din toate fântânile mele.
Am pus de la mine stropul de vin,
Anotimpul, urma săgeții din umăr
Să-ți întregesc, rotundă, venirea.
Și casă, cu-n colț de cuvânt,
Am înălțat, am lărgit, am întins
Cât de rotundă și plină e luna.
Le-am încrustat roților mari,
Speranțelor noi, cioburi mărunte
Din zâmbetul tău lăsat pe covor.
Și cercuri speriate am tăiat
Din piatra amară a plecării.
...Eu, cu puterile mele,
Am croit atent pentru tine
O lume perfectă de sfere alergând
Doar târziu am aflat, prea târziu
Cât de drag îți e jocul acela
Cu balonul rotund.