Cand stinse luminile imi curg in palme frunze
Si trecand prin fatarnice umbrele picuri gri
Imi prefac suflarea padure de gheata
De teama sa nu rup firava panza de paianjen
Tacerea,
Rup cu dintii din amintiri
Cate un colt de paine neagra
Intamplator cazandu-ti lacrima
Peste scoarta copacilor goi
Si te mai chem de prin norii absurzi
Caci nu mi-e de ajuns ploaia
Pentru tropotele cailor
Incoltind copite framantate de dorul amurgului
Cumplit de frumos si devreme.