Nu înțeleg rodirea mărului sălbatic
Mă dor în fiecare vis poamele acre
Prelinsă-n palme, neînblânzita sevă taie
Și urlă lupi în urmele profunde
Cu gust de pasăre zdrobită sub călcâie

Nu înțeleg arsura crivățului, vara
Îmi plâng în piept, culcate-n tină, ierburi coapte
Se strâng neașteptat lupii furtunii-n haite
Și cad sub colții lor abia născute stele
Iar ziua, învinsă, își lasă libelulele să piară

Nu-ți înțeleg, iubitule, încruntarea
Îmi prinzi în hora tâmplei lumea întoarsă
Neîndurător, îngădui sărutărilor să moară
Și saturi cu plecări albaștrii lupi ai nopții
Când, înflorită și întreagă, îți cer iertare