Te iubeam bestial printre ploi de lumini.

Mai ramai, îți șopteam desenându-ți pe trup
Labirinturi pustii si săruturi de-o șchioapă.
Simți?
Mirosul de azi ne pătrunde în oase,
Și zorile plâng la ferestre
Nuanțe de alb.
Să-nvățăm să iubim !
Dimineața se naște din muguri de timp,
Și sângele ei
Mi se scurge pe buze.

Printre roua din noi,
Încercam să conjug la plural,
Eu iubesc,
În tăcere.