Ne aflam aici
intr-o limba straina
si cu greu ne facem intelesi
unii fata de altii.

Mereu ganditori,
mereu cu privirea in urma,
devenim necunoscuti unii altora
si astfel vita capata greutate.

Cu gandurile noastre
stricam pana si normalitatea
existentei.

Din cand in cand
ne urcam pe acoperisurile
blocurilor inalte
si privim lumea de sus
spre a ne gasi locul.
O facem zadarnic.

Mirosul de asfalt incins
ne invadeaza simturile
si ne inspaimanta.
Vara, orasul are miros de iad.

Rupem cate o creanga de copac
spre a ne face vant cu ea
si nu ne pasa ca slutim natura.

Ne aflam aici,
intr-o limba straina,
si din cauza gandurilor
si gesturilor noastre
continuam, nestaviliti,
instrainarea.