În cea mai îndepărtată și neînsemnată stea
Se află o parte din inima mea.
În cel mai întunecat colț al zilei senine
Se află focul sacru ce arde în mine.

În cea mai lăuntrică și caldă rază de soare
Sufletu-mi și-a găsit perechea nemuritoare.
În cel mai murdar și infect loc de pe pământ
Există ceva din mine curat și preasfânt.

De aceea, poate, prea de multe ori
Mă vedeți adesea cu capul în nori.
Însă având peste tot frânturi din mine,
Îmi place să zăbovesc în lumile divine.

(Deoarece universul îmi aparține).