Pe cine pădurea mai strigă
Când toamna o-ncarcă
De rugină și brumă.
Și cine să vină aproape
Când ea este plină
De frunze pe moarte.
Doar ceru-și mai toarce-ntre ploaie și soare
Curcubeie de șal
Din aburul moale.
Scorburi și clei, inele și crengi
Pornesc la șosea să le vând,
Cu frunze s-achit măcar cerbi.
Reprezentație să dăm în amurg
S-aducem lumină,
Într-o moarte de crâng.