Angoasele ciobului

Hai, mai minte-ma un pic!
Fa-mi amaru-n pic mai dulce
Si-adevarul cat mai mic
Sau trimite-l sa se culce!

Fa te rog ce stii mai bine,
Stii sa minti, dar minti frumos
A minti... e-o arta-n sine,
Hai, ridica-ma de jos...

Crudul adevar striveste
Si oricat as vrea s-o neg
Minciuna-l mai indulceste
Nu mai vreau sa inteleg!

Vreau atat: sa-mi fie bine.
Adevaruri? mai tarziu...
Vremea lor precis ca vine
Insa-acum nu vreau sa stiu!

La ce bun un adevar s-aleg?
Sa-nteleg ca n-am de-ales?
Ca-s un ciob dintr-un intreg?
Da, multzam, am intzeles!

Dar un ciob, nu orisicare
Ciob de adevar strivit
Cine oare sa-l repare?
Cin' sa-l faca fericit?

Minte-ma, adu-mi uitarea!
Sa uit ca vreau sa inteleg,
Sa uit micimea, disperarea
Despartirii de intreg...

~adria~22 septembrie 2000