Nu pot să trăiesc fără tine

Iubito,
În clipa nebuniei, în clipa disperării,
Când lumea întreagă se întoarce împotriva mea,
Atunci când singurul lucru rămas este moartea,
Te caut cu gândul.
Visez mereu că o să vorbesc cu tine
Chiar peste câteva momente;
Îmi pare ideea atât de reală...
Și-atunci, doborât de eterne dureri,
Sunt totuși mai fericit ca nimeni altul.
Uit că și tu ești din lumea asta,
Uit că și tu m-ai respins,
Contează doar că te iubesc și că, față de ceilalți,
Tu ești un înger.
Astfel îmi revin noaptea cu plânsul meu din suflet,
Rătăcind pe străduțe înguste:
Înfrigurat, neobosit călător căutând o himeră.
Te strig în gând, te chem să vii la mine,
Uneori îmi pare că te văd, dar, începând să tremur,
Merg mai departe, știindu-mi nebunia...
Așa mai trece-o zi din soarta mea distrusă,
Pierdut în lumea asta, îți greșesc din ce în ce mai mult,
Așteptând clipa redobândirii dreptății...
Încep să iubesc tăcerea
Și întunericul nopții:
Vreau să mor înainte ca iubirea
Să facă din mine un demon.
Nu cred că vei mai avea mult timp șansa
De a te răzgândi:
Nu pot să trăiesc fără tine-
Viața-mi este ca iadul pentru un înger...