Plină de farmec


Te caut atât de des...
Găsesc în mine un gol imens.
Nu pot să vreau mai mult de la soartă,
Nici de la tine.
E-atât de dureroasă confruntarea
Cu realitatea viselor mele...
Continui să merg
Pe drumul cel mai greu
Și nu mă doare nimic
Din acest trup imperfect;
Mă doare lipsa ta de înțelegere,
Mă doare atât de mult
Că nu mai crezi în mine,
Mă doare că vrei inutilul:
Infimul nu m-ar putea niciodată
Domina, când infinitul mă domină
Dintotdeauna.
Ideal rămâne tot ce fac, scuzabil doar,
În lumea asta...
M-ai înțelege în trădarea mea plină de farmec
Sau continui să-ți deplângi
Decăderea?