Am să mă-ntorc îmbălsămată de drumuri,
Plină de răni în suflet și pe trup.
Am să mă-ntorc cândva...sa te mai bucuri,
Si poate n-am să uit să te sărut.


Am să mai râd ca în adolescență
Și-am să mai tremur amintind de tei,
Și-un rid rebel-stigmatul de demență,
Va tresări găsit de ochii tăi.


Apoi, eu am să tac și am să plâng.
Tu- ai să taci și ai să mă privești.
Eu am să cad apoi, și-am să mă frâng,
Tu ai să plângi și ai să mă iubești.