Un inger trist sta singur pe un nor;
El nu mai zboara, ca aripile-l dor;
E obosit de drumul lung ce l-a parcurs;
Un drum spre fericire, dar unde n-a ajuns.

Toti ingerii sunt tristi ca nu ajung la fericire,
Ei se opresc sa aiba o clipa de gandire,
Sa prinda iar puteri, sa zboare iarasi lin,
Dar cerul nu vrea sa fie iar senin.
Cu lacrimi de inger el ploua marunt;
Departe de fericire ingerii sunt.

O vreme cu nori, o vreme ploioasa.
O ploaie cu lacrimi, o ploaie frumoasa.
In cer stau ingerii tristi, ingeri ce plang,
In nori, lacrimi de ploaie se strang.