Ce stii tu, om fara pamant si fara cer,
Ce-nseamna sufletul si ce se-ascunde-n el?
i-am strigat grabit
c-un gest necontrolat, pripit.
Si mi-a raspuns:
Stiu cum iubeste frunza ramul de care ea atarna!
Stiu cum se zbate de durere cand vantul vine si-o aduna!
Degeaba-mi plangi acum si-mi strigi,
Noi toti si fiecare suflet suntem prinsi
De-ai soartei blestemati carligi!