Cand capul mi-e greu,si sufletul meu
Se scurge cum doar speranta poate sa se scurga
Am lacrimi in ochi ,si linistea lunga
Nu vrea sa ajunga si tzipa mereu.

Cand vad doar ziduri ce-mi limiteaza fiintza,
Ma zbat,dar zbaterea in interior se zbate;
Ma zbat in chinuri si simt neputintza
Caci corpul sa se zbata,nu mai poate

Cand stau in genunchi lipsit d-orice fortza
Nu pot sa cad,nu pot sa ma ridic.
Paralizia arde ca o tortza
Si urletul din mine nu ajuta la nimic

Cand treci pe langa mine,si vad acea privire
Cand vad cum inima-ti feresti
Mai simt si neputinta de a darui iubire,
Si frica ce-o iubesti.