Juramantul iubirii e strigat, de neputinta,
Cand stii ca totu-i trecator,
Ca nu esti sfant, ca esti doar o fiinta,
Care greseste, ca orice muritor.

Juramantul de om e o dorinta,
De-a nu manji iubirea de lumesc,
E o farama efemera de credinta,
Un fel suprem de-a spune te iubesc.

Daca juramintele cad adesea-n noroi,
E pentru ca traim la intamplare,
Unde prea rar e loc si pentru noi
Pentr-o iubire, cat de mare.

Daca iubirile inca ne mor,
Poate-i de vina calea stramoseasca,
Calea de om sarman si muritor,
Plina de glod si patima lumeasca.

Daca stelele inca ne cad in noroi,
E pentru ca uitam sau nu am invatat,
Ca in iubire lipseste cifra doi
Si-n cifra unu loc nu-i pentru pacat.

E lucrul cel mai insemnat.


30 august 2001