e intuneric.
Imi strig cuvintele
si le indemn sa-si ocupe
locul pe portativ.
Unu, doi, trei,
cuvinte de doi bani,
vorbe degeaba.
Un demers fatidic,
o strigare simetrica,
un iz patriarhal.
Caini, paznici,
fac turma roata
cu grija de a nu rataci
vreun adjectiv.
Perfizi pradatori
pandesc cu ochi fosforescenti
ascunsi in umbra
necunoasterii.
Ei vor sa-si impodobeasca
onoarea cu seva
salcie a cuvintelor mele.
Vanatori.
Imi strig cuvintele
si le mangai blajin
cu glas de iarba...
Nimeni nu-mi va invada
stana... eu
n-am nimic de vanzare.