Alai de veselie curge,
cu zambete de primavara,
pe drumuri parasite plange,
de mila pentru a sa povara.
Fire de-nceput in viitor,
aveti de alungat destinul,
cel cladit de cei ce nu au dor,
ce-au ars tot si lasa acum veninul.
Veniti voi falnici ghiocei,
cu mandria albului de crin,
cu floarea de cercei
si lacrimioare c-un suspin,
cu maretia cupei de lalea
propusa-n nufarul cel viu,
de-aroma de maslin care dadea
suiri pe margini de pustiu.
Asterneti o garoafa-n calea
muscatei adormita-n geam,
cu viorele umpleti valea
in care prin ciulini veneam,
cu demnitatea calei va uniti,
prin albastrele puse-n elixir
si macii in roua sa-i iubiti,
pe cai gasite-n vis de trandafir.