Te urăsc că ești prost
Că nu vezi că un ochi
E mai mare decât al doilea ochi
Că licuricii există pentru că tu îi poți vedea
Că tu ești tu într-o mie de feluri
Sau două mii … sau câți or fi
Oamenii care te știu.
Te urăsc că ești prost ca noaptea … ba nu…
Căci noaptea oamenii nu gândesc, dar visează
Abstract, imposibil, color sau alb-negru
Abia atunci văd și ei adevărul
Diformitatea lucrurilor, ridicolul
Pe care îl uită… că sunt proști