Am cerut aripi să pot zbura
Și mi s-a spus: “mai târziu”
Cand le-am primit se întunecase
Și nu vedeam destinația.

Am cerut ochi să văd zborul
Mi s-a raspuns: “mai tarziu”
Cand am văzut capătul curcubeului
Nu puteam să-i miros culorile.

Am cerut să pot mirosi orizontul
Mi s-a spus să vin mai tarziu
Cand am mirosit albastrul din mare
Nu am simțit scoicile sub talpă.

Am cerut să pot simți valurile
Mi s-a spus “poate mai tarziu”
Dar odată cu ele am simțit și durerea
Și n-am putut să mi-o alin defel.

Și atunci am întrebat la ce bun
Le-am primit dacă m-au rănit
Mi s-a răspuns “vei ști mai tarziu”
Dăruindu-mi lacrimile iubirii

Și așa am învătat eu să trăiesc
Pe pământ.