Eu, tolomacul versurilor cioante
Iscate din provincia obscură,
Un elefant dansând grotesc pe poante
V-am plictisit, observ peste măsură.

Așa că dragi prieteni, cer iertare,
Prezența mea devine desuetă
Și versurile mele oarecare
Vor face-o necesară piruetă.

V-am obosit destul cu fandoseala
Lipsită de substanță și gregară.
Închei aici, cuminte, flecăreala.
La revedere…ura…și la gară.