Și vom înțelege amândoi
că ninsorile nu și-au terminat avântul,
că porumbeii nu-și mai despică aripile de scârbă
sub sărutările noastre
și că orice râu ce s-a destrămat la începuturi,
va sta la temelia oricărui munte de iubire.

Am pornit deunăzi pe cărările petalelor de trandafiri,
tu, țigancă nebună
îmbiind trecătorii cu castane coapte,
eu, același matelot slăbănog,
mirosind a primăvară si a pepene proaspăt,
uite,
frunzele nu-și mai răsucesc învelișul
și buzele noastre vor putea crește încărcate de dorință
precum fluturii toamna pe ouă,
vom avea câte ceruri vrem,
tu doar să le găsești nume potrivite
si să le pui în pungi de plastic,
la păstrare.

Porumbeii ne întorc rugăciunile cu țipete,
acum e timpul să ne născocim
liberi și petrecăreți
la începutul unei alte înghițituri
de paradis.